Metoda Tomatis® este mai mult decât o terapie auditivă; este o abordare holistică care susține dezvoltarea limbajului, cogniției și bunăstării generale. Prin intermediul stimulării auditive, aceasta deschide o „punte sonoră” către comunicare și învățare, având un impact pozitiv în multiple domenii terapeutice. Limbajul este un sistem complex de semnificații și semne care se formează pe baza stimulilor auditivi, în special sunetele. Sunetele care formează cuvintele sunt procesate de creier într-o manieră specifică, iar această procesare este esențială pentru înțelegerea și producerea limbajului. Sunetul este, astfel, baza fiziologică a limbajului. Creierul uman este capabil să distingă între sunete specifice care formează cuvinte și alte sunete, ceea ce presupune un proces de discriminare auditivă extrem de sofisticat. Aceasta are loc în ariile cerebrale implicate în procesarea sunetelor, precum cortexul auditiv primar, dar și în alte zone care integrează aceste informații pentru a forma înțelesuri.Pentru a înțelege limbajul, individul trebuie să fie capabil să recunoască și să interpreteze diferitele sunete care alcătuiesc cuvintele.
Metoda Tomatis este o tehnică de stimulare auditivă dezvoltată de otolaringologul francez Alfred A. Tomatis în anii 1950. Această metodă este fundamentată pe ideea că auzul nu este doar un proces pasiv de recepție a sunetelor, ci un mecanism activ care influențează dezvoltarea limbajului, echilibrul, coordonarea și funcțiile cognitive. Principiul de bază al metodei constă în utilizarea sunetelor specifice, procesate electronic, pentru a stimula creierul și a îmbunătăți percepția auditivă, cu impact pozitiv asupra comunicării și învățării. Dr. Tomatis introduce un concept esențial: fiecare limbă are un spectru specific de frecvențe pe care urechea trebuie să le perceapă pentru a le reproduce corect. Dacă urechea nu este antrenată să perceapă frecvențele specifice ale unei limbi, creierul nu le recunoaște ca fiind relevante. Dr. Tomatis subliniază că multe tulburări de vorbire nu sunt cauzate de probleme motorii ale limbii sau gurii, ci de o percepție auditivă deficitară.
Metoda se bazează pe trei legi fundamentale descoperite de Alfred Tomatis, cunoscute sub numele de „legile Tomatis”:
1. „Vocea nu poate produce ceea ce urechea nu poate auzi.” – dr. Tomatis subliniază rolul urechii nu doar ca organ auditiv, ci și ca un mecanism esențial pentru reglarea și controlul vocii. Explică faptul că vocea este direct influențată de felul în care urechea percepe sunetul. Acesta este fundamentul primei sale legi. Dacă o persoană are deficiențe în percepția anumitor frecvențe, vocea sa nu le va putea reproduce corect.
2. Dacă unei persoane i se oferă posibilitatea de a percepe frecvențele de sunet compromise în recepție, acestea sunt restabilite automat și instantaneu în producția vorbirii. Dacă un sunet este bine perceput și ascultat repetat, acesta va îmbunătăți automat calitatea emisiei vocale.
3.Când este menținut pe o perioadă susținută, un program Tomatis® permite îmbunătățirea pe termen lung a percepției frecvențelor problematice în emisia vorbirii și, prin urmare, îmbunătățirea producției lor. Modificările induse de stimularea auditivă vor persista, cu condiția să fie consolidate printr-o expunere suficient de lungă. Metoda utilizează un dispozitiv numit „ureche electronică”, care procesează sunetele, pentru a stimula urechea internă. Aceasta alternează frecvențe înalte și joase, imitând funcționarea naturală a urechii umane. Această alternanță stimulează mușchii urechii medii (ciocanul și scărița), îmbunătățind capacitatea de percepție auditivă.
Pe măsură ce creierul este expus acestor stimuli sonori, se creează noi conexiuni neuronale prin procesul de neuroplasticitate. Aceste conexiuni ajută la optimizarea funcțiilor cognitive, a procesării auditive și, implicit, a abilităților de limbaj. Creierul uman are structuri dedicate procesării sunetelor, iar modificările acestor structuri pot influența dezvoltarea limbajului. În procesul de învățare și utilizare a limbajului, sunt implicate mai multe regiuni cerebrale, cum ar fi aria Broca (pentru producerea limbajului), aria Wernicke (pentru înțelegerea limbajului), precum și cortexul auditiv. Aceste regiuni sunt coordonate într-un mod complex pentru a asigura integrarea sunetelor și a semnificațiilor acestora.
Creierul are o mare capacitate de a se adapta la stimulii auditivi, iar această plasticitate cerebrală este crucială pentru învățarea limbajului. În cazul copiilor, creierul este extrem de flexibil și poate învăța rapid sunetele și structurile limbajului. La adulți, plasticitatea se reduce, dar încă există posibilitatea de a învăța noi sunete și cuvinte. Relația dintre sunet și limbaj este fundamentală pentru dezvoltarea cognitivă umană. Sunetele, care constituie unitățile de bază ale limbajului, sunt procesate de creier într-un mod extrem de complex, iar învățarea și utilizarea limbajului sunt esențiale pentru dezvoltarea unor abilități cognitive superioare. Acest proces este influențat de structurile cerebrale și de experiențele auditive din mediul înconjurător, iar tulburările în procesarea sunetelor pot duce la dificultăți în învățarea și utilizarea limbajului.
Astfel, înțelegerea interacțiunii dintre sunet și limbaj este esențială pentru a înțelege cum se dezvoltă cogniția umană și cum se pot trata diversele tulburări de limbaj.